EVALUAREA PRACTICII DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ÎN CENTRELE DE PLASAMENT PENTRU REFUGIAȚI UCRAINENI, MOLDOVA, 2023

Oxana Constantinova; Diana Spătaru; Nicolae Furtună

doi:10.5281/zenodo.22346879

Autori

Oxana Constantinova Centrul de Sănătate Publică Chișinău, Agenția Națională pentru Sănătate Publică, Chișinău, Republica Moldova https://orcid.org/0009-0008-3048-2545
Diana Spătaru Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu", Chișinău, Republica Moldova https://orcid.org/0000-0002-9938-3173
Nicolae Furtună Agenția Națională pentru Sănătate Publică, Chișinău, Republica Moldova

DOI:

https://doi.org/10.5281/zenodo.22346879

Cuvinte cheie:

refugiați, centre de plasament pentru refugiați, boli transmisibile, supraveghere epidemiologică, sănătate publică, Republica Moldova

Rezumat

Obiective. Studiul a evaluat practicile de sănătate publică și mecanismele de depistare, raportare și răspuns la bolile transmisibile în Centrele de Plasament pentru Refugiați (CPR) din Republica Moldova, în vederea identificării lacunelor și a oportunităților de îmbunătățire a supravegherii epidemiologice.

Metode. A fost realizată, în iunie 2023, o evaluare descriptivă cu abordare calitativă în 14 CPR din municipiul Chișinău și șase raioane ale țării. Centrele au fost selectate intenționat în funcție de numărul de refugiați, amplasarea teritorială, frecvența înregistrării bolilor transmisibile și condițiile de cazare. Au fost intervievați 15 membri ai personalului centrelor, inclusiv manageri, medici, asistenți medicali și asistenți sociali. Datele au fost colectate prin interviuri semistructurate și analizate printr-o metodă de analiză calitativă rapidă, adaptată din abordarea Human-Centered Design for Health elaborată de UNICEF.

Rezultate. Au fost identificate diferențe importante în ceea ce privește resursele umane și organizarea serviciilor medicale. Prezența zilnică a unui lucrător medical a fost raportată în 9 din 14 CPR, iar evaluarea inițială a stării de sănătate la admiterea refugiaților a fost realizată în jumătate dintre centre. În 13 CPR, persoanele cu semne de boală erau direcționate către medicii de familie, iar în 12 centre era solicitat serviciul de asistență medicală urgentă. Au fost identificate lacune în cunoașterea procedurilor și termenelor de raportare a bolilor transmisibile, în special în rândul managerilor. Medicii au evidențiat bariere de comunicare interculturală, iar personalul centrelor a menționat necesitatea instruirii suplimentare și a unei comunicări mai directe cu structurile de sănătate publică.

Concluzii. Evaluarea a evidențiat vulnerabilități în organizarea serviciilor medicale, evaluarea inițială a stării de sănătate și mecanismele de comunicare și raportare a bolilor transmisibile în CPR. Aceste vulnerabilități sugerează posibilitatea subdetectării și subraportării unor cazuri, fără a constitui însă o estimare directă a morbidității în rândul refugiaților. Consolidarea capacităților personalului, asigurarea suportului metodologic și dezvoltarea unor mecanisme de comunicare directă între CPR și structurile de supraveghere epidemiologică sunt necesare pentru îmbunătățirea depistării, raportării și răspunsului la bolile transmisibile.