CUNOȘTINȚE, ATITUDINI ȘI PRACTICI ALE POPULAȚIEI DIN REPUBLICA MOLDOVA PRIVIND HEPATITELE VIRALE B ȘI C

Rezumat

Obiective. Hepatitele virale B și C reprezintă o problemă importantă de sănătate publică. Studiul a evaluat nivelul de cunoștințe, atitudinile și practicile adulților incluși în studiu în Republica Moldova privind etiologia, căile de transmitere, prevenirea, vaccinarea și testarea pentru hepatitele virale B și C.

Metode. A fost efectuat un studiu transversal în perioada 2024–2025, pe un eșantion de 811 respondenți din regiunile Nord, Centru, Sud și Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia. Rezultatele prezentate constituie o analiză interimară, colectarea datelor fiind în desfășurare. Datele au fost colectate printr-un chestionar structurat administrat cu ajutorul programului Epi Info. Au fost analizate caracteristicile sociodemografice, cunoștințele privind transmiterea și manifestările clinice, statutul vaccinal autoraportat și istoricul testării.

Rezultate. Eșantionul a inclus 651 de femei (80,3%), iar vârsta medie a fost de 41,1 ± 14,0 ani. Lucrătorii medicali au reprezentat 59,8% dintre respondenți. Etiologia virală a fost identificată corect de 86,4% dintre respondenți pentru hepatita B și de 86,6% pentru hepatita C. Vaccinarea autoraportată împotriva hepatitei B a fost menționată de 90,2% dintre asistente, 88,5% dintre medici și 41,6% din populația generală. Totodată, 44,3% au considerat eronat că hepatita C poate fi prevenită prin vaccinare, 24,2% au menționat sărutul ca modalitate de transmitere a hepatitei B, iar 22,1% au apreciat severitatea hepatitei B ca fiind comparabilă cu gripa.

Concluzii. Au fost identificate lacune de cunoștințe și diferențe privind vaccinarea și testarea între lucrătorii medicali și respondenții din populația generală. Sunt necesare activități informaționale adaptate grupurilor țintă și extinderea testării de rutină. Rezultatele trebuie interpretate ținând cont de structura eșantionului și de ponderea mare a lucrătorilor medicali.