RUJEOLA: REEMERGENȚA UNEI BOLI PREVENIBILE PRIN VACCINARE ÎN MUNICIPIUL CHIȘINĂU ÎN PERIOADA 2018–2025

Oxana Constantinova; Nina Tinta; Larisa Apostolova

doi:10.5281/zenodo.22344195

Autori

Oxana Constantinova Centrul de Sănătate Publică Chișinău, Agenția Națională pentru Sănătate Publică, Chișinău, Republica Moldova https://orcid.org/0009-0008-3048-2545
Nina Tinta Centrul de Sănătate Publică Chișinău, Agenția Națională pentru Sănătate Publică, Chișinău, Republica Moldova
Larisa Apostolova Centrul de Sănătate Publică Chișinău, Agenția Națională pentru Sănătate Publică, Chișinău, Republica Moldova

DOI:

https://doi.org/10.5281/zenodo.22344195

Cuvinte cheie:

rujeolă, reemergență, vaccinare, focare epidemice, municipiul Chișinău

Rezumat

Obiective. Studiul a evaluat evoluția rujeolei în municipiul Chișinău în perioada 2018–2025 și factorii asociați reemergenței unei boli prevenibile prin vaccinare.

Metode. A fost realizat un studiu epidemiologic observațional descriptiv pe baza datelor din sistemele naționale de supraveghere, inclusiv formularele statistice și anchetele epidemiologice. Au fost analizate numărul cazurilor, incidența, focarele, originea cazurilor, mediul de transmitere și statutul vaccinal.

Rezultate. După absența cazurilor în 2008–2017, în anul 2018 au fost raportate 16 cazuri în municipiu, cu o incidență de 1,94 la 100 000 de locuitori. În 2019 au fost înregistrate 58 de cazuri, dintre care 38 confirmate prin laborator și 20 clinico-epidemiologic; 13 cazuri au fost importate, 11 asociate importului și 34 indigene. Au fost identificate focare familiale, comunitare și nozocomiale. Creșteri ulterioare au fost observate în 2024–2025, inclusiv în colectivități vulnerabile. Majoritatea cazurilor au apărut la copii nevaccinați sau incomplet vaccinați.

Concluzii. Reemergența rujeolei a fost asociată importului cazurilor, scăderii acoperirii vaccinale și acumulării persoanelor susceptibile. Sunt necesare recuperarea vaccinării, documentarea corectă a statutului vaccinal, diagnosticul și izolarea precoce și răspunsul rapid la focare. Intervențiile trebuie adaptate colectivităților vulnerabile și grupurilor mobile, în care transmiterea poate fi amplificată. Consolidarea comunicării privind beneficiile vaccinării și coordonarea serviciilor medicale cu supravegherea epidemiologică sunt importante pentru prevenirea unor focare noi.