IMPACTUL DISLIPIDEMIEI ASUPRA PROGRESIEI RETINOPATIEI DIABETICE: O ANALIZĂ BIOCHIMICĂ

Rezumat

Introducere. Retinopatia diabetică (RD) este o complicație frecventă a diabetului zaharat, conducând adesea la pierderea vederii. Pentru a o gestiona eficient, acest articol și-a propus elucidarea modului în care dereglările metabolismului lipidic influențează diagnosticul, prognosticul și tratamentul acestei afecțiuni.

Material și metode. A fost realizat un reviu al literaturii fiind apreciat rolul dislipidemiei în RD. Publicații științifice din ultimii 20 de ani au fost extrase din bazele de date PubMed, ScienceDirect, Google Academic și Web of Science. Dintr-un total de 60 de articole, au fost selectate 21 de articole relevante pentru analiza modului în care metabolismul lipidic modulează inflamația, stresul oxidativ și modificările vasculare la pacienții cu RD.

Rezultate. Studiile evidențiază o corelație pozitivă între nivelurile crescute de lipoproteine cu densitate joasă și trigliceride și severitatea retinopatiei, pacienții cu stadiu avansat prezentând niveluri lipidice semnificativ mai ridicate comparativ cu cei fără retinopatie sau într-un stadiu incipient. De asemenea, se remarcă o elevare a markerilor inflamatori (PCR, IL-6) și al celor ai stresului oxidativ la pacienții cu dislipidemie și RD. Disfuncția endotelială s-a remarcat prin niveluri diminuate de oxid nitric și o creștere a expresiei VCAM-1 și ICAM-1. Semnificativă patogenetic este acumularea lipidică majorată la nivelul retinei, asociată cu inflamație și degenerare celulară, relevate imunohistochimic.

Concluzii. Dislipidemia contribuie semnificativ la declanșarea și progresia RD prin modularea negativă a inflamației, stresului oxidativ și disfuncției endoteliale. Intervențiile menite să reducă nivelurile lipidice serice ar putea ameliora progresia retinopatiei, sugerând necesitatea studiilor ulterioare pentru dezvoltarea unor strategii de tratament personalizate.