REMODELAREA OSOASĂ ÎN OSTEOPOROZĂ: ASPECTE TEORETICE

Rezumat

Introducere. Osteoporoza este considerată o problemă globală, silențioasă din punct de vedere clinic, ce este inclusă în lista bolilor asociate cu îmbătrânirea populației de către Organizația Mondială a Sănătății. Conform estimărilor efectuate în 27 de țări europene, prevalența osteoporozei la persoanele cu vârsta mai mare de 50 de ani a fost de 6,6% la bărbați și 22,1% la femei. La nivel mondial, prevalența osteoporozei la femei a fost raportată a fi de 23,1%, iar la bărbați – 11,7%. Un risc mai mare de a dezvolta boala îl au femeile albe și asiatice, în speciale femeile în perioada menopauzei din cauza modificărilor hormonale specifice acestei perioade.

Material și metode. Pentru acest studiu au fost utilizate bazele de date PubMed, Hinari, Google Scholar. Căutarea s-a axat pe articole de cercetare, rapoarte, ghiduri și liste de referințe. Au fost analizate doar publicațiile complete și în acces deschis. Cuvintele cheie au fost introduse în limba română, engleză, franceză și rusă: „osteoporoză”, „remodelare osoasă”, „densitate minerală osoasă”. Perioada de referință – ultimii zece ani.

Rezultate. Osul este un țesut complex organizat să ofere organismului o multitudine de funcții, dintre care două mai importante. Prima funcție este cea metabolică, de rezervă umorală pentru calciu, fosfor și magneziu, cealaltă funcție este structurală, de formare a scheletului antrenat în locomoție și protecție a organelor vitale. Sistemul osos se remodelează și se reînnoiește în mod continuu datorită proceselor de formare osoasă și resorbție osoasă. Remodelarea osoasă are loc permanent în orice moment și în orice loc a scheletului în centrele multicelulare de bază. Un ciclu ce are loc într-un centru multicelular de bază este egal cu 0,05 mm³ de țesut osos nou înlocuit. Homeostazia scheletului este menținută în condiții fiziologice printr-un echilibru al producției și resorbției osoase. Această ajustare este alterată în circumstanțe patologice sau fiziologice de timp în favoarea resorbției osoase mediate de osteoclaste. Ca urmare, la persoanele în vârstă există o scădere generală a osului în timp. Bilanțul negativ de calciu rezultat din scăderea aportului alimentar, reducerea absorbției și compromiterea funcției renale reduce activarea vitaminei D și absorbția calciului din intestin. Deficitul de estrogen este desigur, un alt factor critic responsabil pentru creșterea resorbției osului atât la bărbați, cât și la femei. Pentru ambele sexe, apare pierderea osoasă imediat după atingerea masei osoase maxime; cu toate acestea, acest proces accelerează după menopauză la femei și după vârsta de 70 de ani bărbați. Organizația Mondială a Sănătății definește osteoporoza bazându-se pe măsurarea densității minerale osoase (DMO). Această măsurare este exprimată ca un scor T, care compară DMO a unei persoane cu media DMO de vârf a unui adult tânăr sănătos de același sex. Conform OMS, osteoporoza este diagnosticată atunci când scorul T este -2.5 sau mai mic. Aceasta înseamnă că DMO a persoanei este cu 2.5 deviații standard sub media unui adult tânăr.

Concluzii. Studierea procesului de remodelare osoasă, a mecanismelor fiziopatologice favorizează o percepere mai amplă a osteoporozei, astfel metodele de prevenție și diagnosticare precoce pot contribui la ameliorarea acestei probleme globale cu impact economic.