ABORDĂRI CHIRURGICALE DESCHISE ÎN ADRENALECTOMIE: VARIANTE TEHNICE ȘI CONSIDERAȚII ANATOMICE ACTUALE

Rezumat

Introducere. Chirurgia glandelor suprarenale a cunoscut o evoluție semnificativă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu efectuarea primelor intervenții. De-a lungul timpului au fost dezvoltate diverse abordări chirurgicale deschise. Abordul anterior (transabdominal) este preferat, în general, de chirurgii generali și abdominali, iar cel posterior (retroperitoneal) este mai frecvent utilizat de urologi. Rezultatul final al adrenalectomiei depinde de mai mulți factori, dintre care tehnica chirurgicală aplicată are un rol determinant.

Obiective. Revizuirea și compararea principalelor abordări chirurgicale deschise utilizate în adrenalectomie, cu accent pe particularitățile tehnice, considerentele anatomice și indicațiile specifice pentru fiecare metodă.

Materiale și metode. A fost efectuată o analiză a literaturii de specialitate, utilizând bazele de date medicale internaționale PubMed, HINARI și Google Scholar. Cuvintele-cheie folosite au fost: suprarenalectomie, adrenalectomie deschisă, chirurgie laparoscopică suprarenală, incidentalom suprarenal, feocromocitom, aborduri minim invazive în adrenalectomie și chirurgie asistată de robot. În analiză au fost incluse 42 de studii relevante, prospective și retrospective, atât monocentrice, cât și multicentrice, publicate în perioada 2000–2024.

Rezultate. Au fost analizate trei principale abordări chirurgicale deschise – anterioară, laterală și posterioară. Accesul la glanda suprarenală se poate realiza pe cale transperitoneală sau retroperitoneală. Abordul transabdominal oferă o vizibilitate excelentă a spațiului retroperitoneal și paranefral, permițând controlul precis al pediculului renal și al vaselor magistrale, fiind indicat în special în cazul tumorilor voluminoase sau maligne. În schimb, abordul lumbodorsal, deși mai scurt și mai puțin traumatic, oferă un spațiu de lucru limitat și este recomandat în cazuri selecționate, precum tumorile bilaterale mici sau cele hormon-active.

Concluzii. Abordările chirurgicale deschise ale glandelor suprarenale sunt variate și se aleg în funcție de experiența chirurgului și de particularitățile clinice ale pacientului. Abordul transabdominal asigură o expunere optimă a structurilor retroperitoneale majore și rămâne metoda preferată în tratamentul formațiunilor adrenale mari sau maligne.