SEPSISUL ÎN ERA GENOMICĂ: DETERMINANȚI GENETICI DE VIRULENȚĂ ȘI REZISTENȚĂ ANTIMICROBIANĂ

Rezumat

Obiective. Sepsisul reprezintă o cauză majoră de morbiditate și mortalitate la nivel global, iar managementul său este complicat de diversitatea agenților etiologici, a factorilor de virulență și de răspândirea rezistenței la antimicrobiene. Obiectivul lucrării a fost analiza și sistematizarea datelor recente din literatura de specialitate privind determinanții genetici ai virulenței și rezistenței la antimicrobiene ai principalilor agenți etiologici ai sepsisului.

Metode. Lucrarea reprezintă o analiză narativă a literaturii publicate în perioada 2020–2026. Căutarea a fost realizată în PubMed, Scopus și Web of Science, utilizând termeni privind sepsisul, genomica, virulența și rezistența antimicrobiană. Din 186 de înregistrări, după eliminarea duplicatelor și aplicarea criteriilor de eligibilitate, au fost incluse 14 publicații cu text integral disponibil.

Rezultate. Principalii agenți etiologici identificați au fost Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa și Acinetobacter baumannii. Literatura analizată evidențiază rolul determinant al genelor implicate în adeziune, formarea biofilmului, captarea fierului, producerea toxinelor, evitarea răspunsului imun și diseminarea sistemică. Rezistența la antimicrobiene este asociată cu gene dobândite, mutații cromozomiale și elemente genetice mobile. Secvențierea întregului genom, metagenomica și instrumentele bioinformatice permit identificarea rapidă a patogenilor, a genelor de virulență și a mecanismelor de rezistență, precum și predicția profilurilor de rezistență.

Concluzii. Genomica oferă o bază importantă pentru diagnosticul microbiologic de precizie, supravegherea epidemiologică și optimizarea tratamentului antimicrobian în sepsis. Implementarea clinică necesită însă standardizarea fluxurilor bioinformatice, un control riguros al calității și o infrastructură adecvată.