DOI: 10.5281/zenodo.22758983 · UDC: [613.31:543.3+614](478)

APA POTABILĂ - FACTOR DETERMINANT AL STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI

DRINKING WATER - A DETERMINANT OF POPULATION HEALTH

Liliana Carp, 0009-0000-8692-5933Agenția Națională pentru Sănătate Publică, Chișinău, Republica Moldova

Introducere

Apa constituie una dintre resursele fundamentale pentru existența și dezvoltarea societății umane și reprezintă un determinant major al sănătății populației. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră accesul la apă potabilă sigură una dintre condițiile esențiale pentru protecția sănătății și prevenirea bolilor transmisibile și netransmisibile [1].

Organismul uman este constituit în proporție de aproximativ 55%–78% din apă, aceasta fiind indispensabilă pentru desfășurarea proceselor metabolice, reglarea temperaturii corporale, transportul nutrienților și eliminarea produșilor de metabolism [2]. Aportul insuficient de apă sau consumul apei de calitate necorespunzătoare poate produce efecte negative asupra sănătății, inclusiv tulburări digestive, afecțiuni renale, boli cardiovasculare și patologii asociate contaminării chimice sau microbiologice [3].

În Republica Moldova, alimentarea cu apă este influențată de disponibilitatea limitată a resurselor hidrice, de impactul schimbărilor climatice și de dezvoltarea insuficientă a infrastructurii de aprovizionare în unele regiuni. Disponibilitatea apei este estimată la aproximativ 500 m³/locuitor/an, nivel care situează Republica Moldova în categoria statelor cu deficit de resurse hidrice și sub pragul internațional de siguranță de 1700 m³/locuitor/an [4].

În aceste condiții, evaluarea accesului populației la apă potabilă și monitorizarea calității acesteia reprezintă componente esențiale ale politicilor de sănătate publică și dezvoltare durabilă.

Scopul studiului a fost evaluarea particularităților cantitative și calitative ale alimentării cu apă potabilă în Republica Moldova și aprecierea implicațiilor acestora asupra sănătății populației.

Materiale și metode

Studiul a avut un caracter descriptiv și retrospectiv și s-a bazat pe analiza datelor rezultate din monitorizarea de audit a calității apei potabile utilizate de populația Republicii Moldova în perioada 2021–2025. Pentru realizarea obiectivelor cercetării au fost utilizate metode igienice, sanitaro-chimice și statistice. Au fost analizate rezultatele investigațiilor efectuate în laboratoarele Agenției Naționale pentru Sănătate Publică și ale subdiviziunilor teritoriale, fiind evaluate atât sursele centralizate, cât și cele descentralizate de aprovizionare cu apă. Pentru seriile prezentate în figurile 2 și 3 au fost disponibile date administrative agregate sub formă de ponderi anuale; valorile absolute corespunzătoare fiecărei categorii urban/rural nu au fost disponibile pentru analiza curentă. În consecință, comparațiile dintre serii au caracter exclusiv descriptiv.

Au fost examinați indicatorii privind accesul populației la apă potabilă, structura surselor utilizate și gradul de conformitate a probelor cu cerințele legislației naționale, inclusiv cu prevederile Legii nr. 182/2019 privind calitatea apei potabile și ale Regulamentului sanitar privind supravegherea și monitorizarea calității apei potabile [5, 6].

Rezultate și discuții

Resursele de apă ale Republicii Moldova sunt reprezentate de ape de suprafață și subterane. Conform datelor Inspectoratului pentru Protecția Mediului, țara dispune de 3621 de râuri și 4261 de lacuri naturale și artificiale, precum și de aproximativ 4842 de sonde arteziene și 179 574 de fântâni alimentate din apele freatice [8]. Principalele surse de apă de suprafață sunt râurile Nistru și Prut, care asigură o parte importantă din necesarul de apă pentru consumul populației și activitățile economice.

Republica Moldova este considerată una dintre țările europene cu resurse limitate de apă. Disponibilitatea apei dulci regenerabile este estimată la aproximativ 500 m³/locuitor/an, valoare situată mult sub pragul internațional de siguranță de 1700 m³/locuitor/an [4]. Acest indicator reflectă existența unui stres hidric important, care poate influența dezvoltarea economică și starea de sănătate a populației. Vulnerabilitatea resurselor de apă este amplificată de efectele schimbărilor climatice. Conform estimărilor Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, resursele disponibile de apă de suprafață ar putea scădea cu 16%–20% până în 2030, accentuând deficitul de apă și dificultățile de asigurare a necesităților populației [4].

În prezent, alimentarea populației cu apă potabilă se realizează atât din surse de suprafață, cât și din surse subterane. În 2024, aproximativ 64,1% din volumul total al apei captate a provenit din surse de suprafață. Infrastructura de alimentare cu apă s-a extins în ultimii ani. Astfel, în 2024, 1019 localități dispuneau de sisteme publice de alimentare cu apă, iar lungimea totală a rețelelor de apeduct depășea 21,6 mii km [8]. Aceste evoluții reflectă eforturile autorităților de extindere a accesului populației la servicii centralizate de aprovizionare cu apă.

Accesul la apă potabilă rămâne însă neuniform. Deși majoritatea localităților urbane beneficiază de sisteme centralizate de aprovizionare, accesul este considerabil mai redus în mediul rural. Potrivit estimării consemnate la elaborarea Strategiei de alimentare cu apă și sanitație, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 199/2014, aproximativ 44% din populația țării nu beneficia de acces permanent la apă potabilă sigură și utiliza frecvent surse individuale, în special fântâni și captări locale [10]. Această situație evidențiază inegalitățile dintre mediul urban și cel rural și riscurile suplimentare asociate consumului de apă neconformă.

Analiza rezultatelor monitorizării de audit a calității apei potabile a evidențiat o pondere ridicată a probelor neconforme din punct de vedere chimic, în special în cazul surselor subterane. Ponderea probelor prelevate din sondele arteziene utilizate pentru distribuirea centralizată a apei potabile care nu au corespuns normelor sanitare a fost de 69,7% în 2021, 70,6% în 2022, 61,8% în 2023, 64,4% în 2024 și 56,3% în 2025 (Figura 1). În ansamblu, valorile indică o tendință de reducere a ponderii probelor neconforme, cu unele fluctuații anuale; nivelul neconformității rămâne însă ridicat și evidențiază persistența problemelor privind calitatea chimică a apei [7].

Principalii parametri care au determinat neconformitatea au fost fluorul, nitrații și fierul. Ponderea probelor neconforme în funcție de conținutul de fluor a fost de 13% în 2025, comparativ cu 17% în 2024 și 21,5% în 2022. Concentrațiile crescute de fluor sunt explicate în principal prin particularitățile geologice și hidrochimice ale formațiunilor acvifere din Republica Moldova. Expunerea îndelungată la concentrații excesive poate conduce la apariția fluorozei dentare și osoase și reprezintă un factor de risc pentru sănătatea populației.

În cazul nitraților, ponderea probelor neconforme a variat între 1% și 3,1% în perioada analizată. Spre deosebire de fluor, contaminarea cu nitrați este asociată predominant activităților antropice. Principalele surse de poluare sunt gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor menajere și zootehnice, utilizarea fertilizanților în agricultură și amplasarea necorespunzătoare a latrinelor în apropierea surselor de apă. Nitrații prezintă o importanță deosebită pentru sănătatea publică, fiind asociați cu riscul de methemoglobinemie la sugari și cu alte efecte adverse asupra sănătății.

Conținutul excesiv de fier a fost identificat în 6,4% dintre probele analizate în 2025. Deși impactul toxicologic al fierului este relativ redus în comparație cu al altor contaminanți chimici, concentrațiile crescute afectează proprietățile organoleptice ale apei, determinând modificări ale gustului, culorii și mirosului și reducând acceptabilitatea acesteia pentru consum.

Concomitent cu extinderea infrastructurii de aprovizionare cu apă în mediul rural, în 2025 au fost identificate și monitorizate 1013 sisteme mici funcționale de alimentare cu apă, comparativ cu 973 în 2024 și 732 în 2023. Dinamica ascendentă reflectă eforturile de creștere a accesului populației rurale la servicii de alimentare cu apă. Rezultatele supravegherii sanitare arată însă că extinderea infrastructurii nu a fost însoțită de o ameliorare corespunzătoare a calității chimice a apei furnizate. Ponderea probelor neconforme cu normele sanitare privind parametrii chimici s-a menținut la valori ridicate: 58% în 2025 și 2024, 60% în 2023 și 50% în 2022 (figura 2). Aceste rezultate evidențiază vulnerabilități ale sistemelor mici de alimentare cu apă, posibil asociate caracteristicilor hidrogeologice ale surselor, insuficienței proceselor de tratare și limitărilor tehnice și financiare de exploatare și întreținere. Sunt necesare intensificarea managementului riscurilor, monitorizarea operațională și investiții orientate spre asigurarea conformității apei destinate consumului uman în mediul rural [7].

În cadrul programului național de supraveghere a calității apei potabile, în 2025 au fost analizate 722 de probe din apeductele urbane alimentate din surse subterane, 973 de probe din apeductele urbane alimentate din surse de suprafață și 1084 de probe din apeductele rurale. Evaluarea parametrilor chimici ai apei distribuite prin sistemele centralizate urbane alimentate din surse de suprafață evidențiază o tendință favorabilă a calității apei. Proporția probelor neconforme cu normele sanitare s-a redus de la 17,6% în 2022 și 12,7% în 2023 la 2,5% în 2024 și 3,0% în 2025. Această scădere poate fi asociată modernizării infrastructurii de tratare și distribuție, optimizării proceselor tehnologice și consolidării controlului operațional și sanitar. Rezultatele evidențiază totodată discrepanțele dintre sistemele centralizate urbane și sistemele mici rurale și necesitatea reducerii inegalităților teritoriale în accesul la apă potabilă sigură și de calitate [7].

Totodată, supravegherea calității apei a implicat și monitorizarea apei potabile la parametrii microbiologici.

Aceeași tendință descendentă se observă și în cazul apeductelor urbane pentru parametrii microbiologici, unde ponderea probelor neconforme a fost de 4% în anul 2025, 5% în 2024, în scădere față de 30% în 2023 și 26% în 2022. Ameliorarea observată poate fi asociată, între alți factori, cu eficiența proceselor de dezinfecție și clorinare a apei [7].

Totodată, în cazul apeductelor rurale, ponderea probelor de apă potabilă neconforme cu normele sanitare a fost de 17% pentru parametrii microbiologici în anul 2025 (Figura 3) [7].

Rezultatele studiului confirmă că apa reprezintă un determinant important al sănătății populației. Calitatea necorespunzătoare a apei poate favoriza apariția unor afecțiuni digestive, renale, metabolice și dentare, iar accesul insuficient la surse sigure limitează posibilitățile de menținere a igienei și contribuie la amplificarea inegalităților sociale și de sănătate. În contextul schimbărilor climatice și al presiunii crescânde asupra resurselor hidrice, asigurarea accesului universal la apă potabilă sigură devine o prioritate strategică pentru sănătatea publică și dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova.

Datele obținute evidențiază necesitatea continuării investițiilor în infrastructura de alimentare cu apă, extinderii rețelelor de apeduct în localitățile rurale, consolidării monitorizării calității apei și implementării măsurilor de protecție a surselor de apă împotriva poluării. Numai printr-o abordare multisectorială și sustenabilă poate fi asigurată reducerea riscurilor pentru sănătate și creșterea calității vieții populației.

Concluzii

1. Apa potabilă reprezintă un determinant major al sănătății populației, fiind indispensabilă pentru funcționarea normală a organismului și prevenirea multiplelor afecțiuni asociate deshidratării și contaminării apei.

2. Republica Moldova se confruntă cu un deficit semnificativ al resurselor hidrice disponibile, situație care poate fi amplificată de efectele schimbărilor climatice și de creșterea consumului de apă.

3. Deși accesul populației la sistemele centralizate de alimentare cu apă este în continuă îmbunătățire, persistă disparități importante între mediul urban și cel rural.

4. Calitatea apei provenite din sursele subterane rămâne o problemă majoră de sănătate publică, fiind caracterizată prin niveluri ridicate de neconformitate chimică, în special prin conținut excesiv de fluor, nitrați și fier.

5. Asigurarea accesului universal la apă potabilă sigură necesită implementarea unor intervenții multisectoriale integrate, consolidarea sistemelor de monitorizare, modernizarea infrastructurii de alimentare cu apă și intensificarea măsurilor de educație pentru sănătate.